Dacă v-am obișnuit ca interviurile din seria realizată în parteneriat cu SciResCareer să fie cu cercetători din zona științelor exacte, de această dată invitatul meu este dr. Cristian Ciocan, Facultatea de Filosofie a Universității din București. Discuția se poartă în jurul rezultatelor obținute în cadrul unui proiect I8 implementat în perioada 2023 – 2026 și al cărui manager științific a fost. Așadar, astăzi discutăm despre fenomenologie și cercetarea în domeniu.
Titlul proiectului: The Life of the Heart: Phenomenology of Body and Emotions, Contract finanțare nr. 760052/23.05.2023
Director de proiect: Natalie Depraz
Care a fost scopul principal al proiectului, ce problematică v-ați propus să adresați prin implementarea acestuia? Scopul principal al proiectului a fost acela de a propune o nouă abordare a emoțiilor, pornind de la dimensiunea lor întrupată. Proiectul este coordonat de Natalie Depraz, una dintre figurile importante ale fenomenologiei contemporane, ale cărei cercetări au contribuit decisiv la dezvoltarea unei analize a afectivității în legătură cu corporalitatea și experiența trăită.
În mod tradițional, atât în filozofie, cât și în științele cognitive, emoțiile au fost adesea tratate fie ca procese mentale, fie ca reacții fiziologice, în timp ce înrădăcinarea lor în experiența propriului trup a trecut în plan secundar. Proiectul pornește de la ipoteza că emoțiile pot fi înțelese adecvat numai dacă sunt analizate ca fenomene întrupate, care implică simultan dimensiuni afective și relaționale.
În acest sens, intenția noastră a fost aceea de pune în joc o abordare fenomenologică ce urmărește să descrie experiența emoțională a subiectului în legătura ei directă cu trăirea corporală și cu dinamica intersubiectivă. Proiectul are și o dimensiune interdisciplinară pronunțată, deoarece articulează cercetările de fenomenologie fundamentală, cu cele de psihopatologie fenomenologică și cele de analiză fenomenologică a experienței religioase.
Problematica abordată este, așadar, una de primă importanță, întrebarea centrală fiind dacă emoțiile pot fi înțelese nu atât ca simple stări interne sau ca reacții ale creierului, ci mai degrabă ca modalități existențiale de a fi în lume, care structurează relațiile sinelui cu el însuși și cu ceilalți. Astfel, proiectul își propune să contribuie la depășirea dualismului dintre minte și corp, arătând că afectivitatea joacă un rol constitutiv în experiența de sine și în raportarea la lume.
Pentru a pune în lumină această dimensiune originară a afectivității, proiectul introduce conceptul de „cardio-fenomenologie”, format pornind de la termenul grec kardia, de unde și titlul proiectului: „the life of the heart”. Termenul de „inimă” nu este înțeles nici în sens strict fiziologic, ca simplu organ (ce ține de competența cardiologului), dar nici nu este preluat în sens metaforic, ca sinonim vag al sentimentului (într-un sens literar sau artistic), ci are sensul tehnic al unui concept fenomenologic, trimițând la un nivel originar al experienței, în care trăirea afectivă se dă în mod direct în dimensiunea sa întrupată, cu crizele, antinomiile și ambivalențele sale inerente. În acest sens, „inima” desemnează locul în care tensiunile afective sunt resimțite în mod nemijlocit, în dinamica și procesualitatea lor, înainte de a fi conceptualizate sau reduse la explicații funcționale
Care au fost obiectivele majore ale proiectului și în ce măsură considerați că au fost atinse până la momentul de față? Vor fi ele îndeplinite odată cu finalizarea proiectului? Obiectivele majore ale proiectului au fost definite în jurul a trei direcții complementare. Pe de o parte, am urmărit o clarificare conceptuală a raportului dintre emoție și corporalitate în cadrul fenomenologiei. Pe de altă parte, proiectul a vizat extinderea acestei analize către domeniul psihopatologiei, prin investigarea fenomenologică a modului în care disfuncțiile afective pot revela structura experienței emoționale. În fine, o a treia direcție a fost consacrată unei analize fenomenologice a experienței religioase, în special a practicilor legate de „rugăciunea inimii”, ca formă privilegiată de articulare a dimensiunii afective și corporale. Aceste obiective au fost însoțite de o componentă metodologică importantă, constând în dezvoltarea și aplicarea metodelor micro-fenomenologice, menite să ofere acces la dinamica fină a experienței trăite.
În ceea ce privește gradul de realizare, considerăm că obiectivele proiectului au fost în mare măsură atinse și, în unele privințe, chiar depășite. Proiectul a generat până în prezent un număr substanțial de publicații în reviste internaționale de prim rang, numeroase participări la conferințe internaționale prestigioase și mai multe volume colective, contribuind astfel la consolidarea vizibilității internaționale a echipei. De asemenea, au fost organizate evenimente științifice majore, inclusiv o conferință internațională, un workshop, și un master-class dedicat metodelor micro-fenomenologice.
În acest moment, cea mai mare parte dintre rezultate sunt deja publicate, iar altele se află în curs de evaluare sau de apariție, astfel încât ne așteptăm ca obiectivele inițiale să fie integral îndeplinite până la finalizarea proiectului.
Care considerați că sunt cele mai importante rezultate științifice obținute în cadrul proiectului (publicații, brevete, prototipuri etc.)? Cele mai importante rezultate științifice ale proiectului se regăsesc în primul rând în domeniul publicațiilor academice și al diseminării internaționale. Până în acest moment, echipa proiectului a elaborat un număr total de peste 40 de articole științifice, dintre care aproximativ 30 sunt deja publicate, iar altele au fost acceptate sau se află în curs de evaluare.
Un aspect decisiv ține de faptul că o mare parte dintre aceste contribuții au fost trimise către reviste de prim rang, multe dintre acestea fiind încadrate în cuartilele Q1 și Q2 ale bazelor de date internaționale Web of Science (Core Collection / AHCI) și SCOPUS. Făcând abstracție de studiile aflate încă în evaluare, putem spune că 19 articole publicate sau acceptate fac parte din cuartila Q1 (9 în Web of Science AHCI și 10 în SCOPUS), iar 7 articole fac parte din Q2 (5 Web of Science AHCI și 2 în SCOPUS). Lista completă a rezultatelor poate fi consultată pe site-ul proiectului.
Pe lângă articole, în cadrul proiectului au fost editate mai multe numere tematice în reviste de specialitate prestigioase, precum Human Studies, Studia Phaenomenologica, sau Laval théologique et philosophique, contribuind astfel la structurarea unui câmp de cercetare în jurul fenomenologiei afectivității. În paralel, rezultatele au fost prezentate în numeroase conferințe internaționale, ceea ce a permis integrarea lor într-un dialog științific extins și consolidarea colaborărilor academice.
Un alt rezultat important îl reprezintă dezvoltarea și aplicarea unor metode de cercetare, în special a interviurilor micro-fenomenologice, care fac cu putință o analiză mai fină a experienței afective trăite. Aceste instrumente metodologice constituie un temei ferm pentru cercetarea actuală, deschizând totodată și direcții de investigație pentru proiecte viitoare.
Desigur, rezultatele proiectului nu se reduc la o acumulare de publicații. În fond, ele constau mai ales în conturarea unei perspective teoretice și metodologice complexe asupra afectivității, care începe să fie recunoscută și discutată în context internațional.
Care este impactul proiectului asupra resursei umane implicate în proiect? Proiectul a avut un impact semnificativ asupra resursei umane implicate, în primul rând prin crearea unui cadru de lucru interdisciplinar, în care cercetători aflați în diferite etape ale carierei au putut colabora în mod concret și susținut. Din echipa de proiect fac parte 12 persoane, între care 6 cercetători avansați cu o mare reputație internațională, 3 cercetători postdoctorali cu un profil academic solid și 3 doctoranzi cu un potențial deosebit de promițător. Acest lucru a permis nu doar dezvoltarea unor rezultate științifice consistente, ci și formarea unei noi generații de cercetători în domeniul fenomenologiei afectivității. Ni se pare foarte îmbucurător faptul că doctoranzii au reușit să publice în reviste internaționale de prim rang.
Un rol important l-a avut dimensiunea metodologică a proiectului. O parte dintre membrii echipei aveau deja experiență în utilizarea metodelor micro-fenomenologice, iar alții au fost formați în cadrul proiectului, în cadrul unui workshop și a unui masterclass. Această transmitere de competențe a contribuit la consolidarea unui nucleu de cercetare capabil să aplice și să dezvolte aceste metode în contexte variate.
De asemenea, implicarea constantă în conferințe internaționale și în publicații colective a oferit cercetătorilor mai tineri o vizibilitate academică importantă și oportunitatea de a intra în dialog direct cu specialiști recunoscuți din domeniu. Astfel, proiectul a contribuit la structurarea unei comunități de cercetare și la întărirea unor colaborări internaționale deja existente.
Ce elemente de noutate aduce acest proiect față de nivelul de cunoaștere existent la nivel național sau internațional? Proiectul aduce un element de noutate prin modul în care reconfigurează conceptual și metodologic problema afectivității. Analiza emoțiilor este deplasată către nivelul experienței întrupate, una în care dimensiunea corporală nu mai apare ca un simplu suport al trăirii, ci ca o parte constitutivă a acesteia. În același timp, proiectul are o deschidere teoretică mai amplă, prin tratarea afectivității ca dimensiune constitutivă a raportării sinelui propriu la lume. Emoțiile sunt analizate ca moduri prin care lumea capătă sens pentru subiect, ceea ce implică o reconsiderare a relației dintre existența proprie, corporalitate și intersubiectivitate.
Un alt element important îl reprezintă articularea sistematică dintre reflecția fenomenologică și domenii precum psihopatologia și analiza experienței religioase. Acestea funcționează ca câmpuri privilegiate de investigare, în care dinamica afectivă apare într-o formă intensificată și permite o descriere mai precisă a structurilor emoționale implicate. În acest cadru, utilizarea metodelor micro-fenomenologice oferă un acces fin la experiența trăită și contribuie la dezvoltarea unor instrumente de analiză care pot fi utilizate și în cercetări viitoare.
Ce impact a avut sau estimați că va avea proiectul asupra comunității științifice (colaborări, vizibilitate, direcții noi de cercetare)? Impactul proiectului asupra comunității științifice se manifestă în primul rând prin vizibilitatea internațională a rezultatelor și prin integrarea acestora în dezbaterile actuale din fenomenologie și teoria emoțiilor. Publicațiile realizate în cadrul proiectului au fost acceptate în reviste de top, precum Phenomenology and the Cognitive Sciences, Continental Philosophy Review, Husserl Studies, Journal of the British Society for Phenomenology, Angelaki – Journal of the Theoretical Humanities, Studia Phaenomenologica, Laval théologique et philosophique, Religions sau Human Studies, dar și în volume colective publicate la Routledge sau Cambridge University Press.
Dincolo de acești indicatori, impactul este vizibil în felul în care aceste contribuții participă la configurarea unui câmp de cercetare în jurul fenomenologiei afectivității. Temele dezvoltate în cadrul proiectului – relația dintre corporalitate și emoție, limitele experienței, dimensiunea patologică sau religioasă a afectivității – sunt reluate și discutate în contexte variate, ceea ce favorizează apariția unor direcții de cercetare convergente.
Un alt aspect decisiv îl reprezintă dezvoltarea colaborărilor internaționale. Participarea constantă la conferințe și organizarea de evenimente științifice au contribuit la consolidarea unor rețele de cercetare deja existente și la inițierea unor noi parteneriate, inclusiv în vederea unor proiecte viitoare. Astfel, proiectul are un impact care depășește rezultatele punctuale, contribuind la consolidarea unor colaborări și la inițierea unor noi direcții de cercetare.
Care au fost principalele provocări/dificultăți resimțite în implementarea proiectului? Implementarea proiectului a presupus o serie de provocări, dintre care unele țin de dimensiunea administrativă, iar altele de specificul cercetării desfășurate. Un aspect mai complicat a fost ritmul susținut al raportării, în condițiile în care proiectele finanțate prin PNRR implică evaluări trimestriale. În comparație cu alte tipuri de granturi, unde raportarea este anuală, acest cadru a generat o presiune constantă, care a trebuit gestionată în paralel cu activitatea de cercetare propriu-zisă.
În același timp, coordonarea unei echipe interdisciplinare și internaționale a presupus un efort organizatoric semnificativ, mai ales în ceea ce privește sincronizarea activităților de cercetare, a publicațiilor și a participării la evenimente științifice.
Pe plan științific, o provocare importantă a fost articularea coerentă a unor direcții de cercetare diferite – fenomenologie filozofică, psihopatologie și analiza experienței religioase – fără a pierde unitatea conceptuală a proiectului. Această dificultate a fost însă și un factor stimulant, în măsura în care a condus la clarificări teoretice și la o mai bună integrare a rezultatelor.
Ce urmează după finalizarea proiectului? Cum veți continua cercetarea sau valorificarea rezultatelor obținute? Ce oportunități de dezvoltare a proiectului preconizați? După finalizarea proiectului, cercetarea va continua în mai multe direcții deja conturate în cadrul activităților desfășurate până în prezent. În primul rând, o parte dintre rezultatele obținute urmează să fie valorificate prin publicații aflate în curs de apariție, precum și prin volume colective care vor integra contribuțiile echipei într-un cadru coerent.
În același timp, proiectul a consolidat o rețea de cercetare și dezvoltat o serie de instrumente metodologice, în special în domeniul micro-fenomenologiei, care pot fi extinse și aplicate în contexte de cercetare noi. Această continuitate privește atât temele de studiu, cât și colaborările internaționale stabilite pe parcursul proiectului.
Pe viitor, o direcție importantă de dezvoltare este reprezentată de aprofundarea analizei emoțiilor în context social și politic, extinzând astfel unele dintre intuițiile dezvoltate în cadrul proiectului actual. În acest sens, rezultatele obținute până acum constituie baza pentru dezvoltări ulterioare, atât la nivel teoretic, cât și metodologic.
Natalie Depraz – scurtă prezentare
Natalie Depraz este profesor de filosofie la Université Paris Nanterre și una dintre figurile majore ale fenomenologiei contemporane. Cercetările sale se situează la intersecția dintre fenomenologia afectivității, teoria corporalității și studiul intersubiectivității, cu o contribuție semnificativă la dezvoltarea metodelor de investigare la persoana întâi, în special a interviului micro-fenomenologic. Activitatea sa se caracterizează printr-o deschidere constantă către interdisciplinaritate, integrând reflecția filozofică cu cercetări din domeniul științelor cognitive, al psihopatologiei și al experienței religioase. Pe lângă contribuțiile sale teoretice, Natalie Depraz a avut un rol activ în dezvoltarea comunității fenomenologice internaționale, fiind implicată în conducerea unor reviste de specialitate și în organizarea de programe de cercetare și formare. Lucrările sale au contribuit la deschiderea unor direcții noi de cercetare, în special în ceea ce privește analiza experienței trăite în dimensiunea sa afectivă, corporală și relațională.
Material realizat în cadrul proiectului PNRR I 10 SciResCareer – Centru regional de Orientare și Consiliere în Cariera de Cercetător – București-Ilfov – de la educație preuniversitară la cercetare avansată.
