7 ani de Oltenia de Sub Munte, deși munca în zonă a început odată cu declararea Parcului Național Buila-Vânturarița. Pornit din Costești, de lângă muntele cu același nume, parcul a vizat în special conservarea biodiversității, ca orice arie protejată. Ideea geoparcului UNESCO Oltenia de Sub Munte a fost pasul de la conservare la dezvoltare locală, dar în Europa zilelor noastre conservarea fără abordarea problemelor comunității locale este ineficientă. Chiar dacă statutul UNESCO nu a fost încă obținut (long story, clasic românească), brandul deja lucrează.

Bucureștiul dă cei mai mulți vizitatori Olteniei de sub munte, așa că i-a revenit capitalei rolul de a găzdui întâlnirea finală a proiectului Oltenia de Sub Munte – destinație sustenabilă, finanțat cu sprijinul Secretariatului General al Guvernului, prin Departamentul pentru Dezvoltare Durabilă. Dacă în weekend circa 1500 de vizitatori au putut vizita atelierele de olărit sau borangic din curtea Muzeului Geologic Național, marți a avut loc o conferință despre dezvoltarea durabilă a comunităților din Subcarpați, ce a inclus discuții despre relația dintre UNESCO și comunitățile locale, lecțiile învățate în timpul proiectului și un tur ghidat al expoziției, iar cu această ocazie a fost lansat și albumul foto Oltenia de sub Munte.

Mi-a plăcut mult intervenția lui Mircea Chivu despre ghidul de relocare de la oraș la sat, din perspectiva unui om care a ales să lase un oraș mare pentru Slătioara. Știu că pare o chestie romantică întoarcerea la sat, dar uitându-mă ce înseamnă ruralul în Provence, credeți-mă că nu e doar atât. Dacă vom avea mai multă grijă de copiii din rural, oferindu-le acces la școală de calitate și o calitate a vieții superioară, ei vor reprezenta o resursă excepțională și o forță motrică pentru România.

Și dacă mai aveți nevoie de argumente pentru a vizita nordul Olteniei și dacă nu l-ați văzut până acum, aruncați un ochi pe un film de promovare realizat de Charlie Ottley.