Un studiu realizat de cercetători de la Universitatea din București a urmărit prin radio-telemetrie una dintre cei mai rare și mai emblematice specii de coleoptere saproxilice din Europa, oferind date valoroase pentru conservarea sa.
Prin pădurile bătrâne ale Parcului Natural Putna-Vrancea trăiește un locuitor discret și aproape legendar: gândacul sihastru, cunoscut științific drept Osmoderma barnabita. Deși la prima vedere pare un simplu gândac, este un indicator esențial al sănătății ecosistemelor forestiere și o specie strict protejată de legislația europeană. Un colectiv de cercetători de la Universitatea din București a publicat primul studiu bazat pe radio-telemetrie dedicat acestei specii din Carpații de Curbură, iar rezultatele sunt surprinzătoare.
Despre gândacul sihastru
Gândacul sihastru este un coleopter de talie mare, cu o culoare maro-castanie și un miros dulceag inconfundabil, asemănător cu cel al piersicilor coapte. Trăiește ascuns în scorburile arborilor bătrâni, în lemnul descompus și materia organică acumulată în interiorul acestora de-a lungul deceniilor. Larvele sale se dezvoltă în această materie organică timp de mai mulți ani, înainte ca adulții să iasă la lumină pentru doar câteva săptămâni, în plină vară, având un singur scop: reproducerea.
Tocmai această dependență de arborii bătrâni cu scorburi îl face atât de vulnerabil. Atunci când pădurile mature dispar, dispare și habitatul de care această specie depinde pentru supraviețuire.
Cum montezi un emițător radio pe un gândac
Între iulie și august 2022, o echipă de la Centrul de Cercetare a Mediului și Efectuare a Studiilor de Impact din Universitatea din București a capturat 26 de indivizi în zona Parcului Natural Putna-Vrancea și le-a atașat pe spate emițătoare radio miniaturale de numai 0,15 grame. Cu ajutorul unor antene portabile, cercetătorii au urmărit mișcările fiecărui exemplar, din trei în trei ore, pe parcursul întregii zile.
Rezultatele arată că gândacul sihastru este o specie extrem de sedentară. În medie, un individ parcurge doar 48 de metri pe zi. Cea mai mare distanță înregistrată a fost de 401 metri, parcursă de o femelă în decursul mai multor zile – o distanță pe care un om o poate străbate în doar câteva minute de mers pe jos
Un rezultat interesant privește diferențele de comportament dintre femele și masculi. Femelele explorează teritorii mai întinse, deoarece trebuie să găsească arborii potriviți pentru depunerea ouălor. Masculii, în schimb, rămân în apropierea aceleiași scorburi și emit feromoni – substanțe chimice cu miros asemănător piersicilor – pentru a atrage femelele.
Această strategie de reproducere explică de ce femelele sunt, în general, mai mobile: ele răspund „chemării” masculilor și, ulterior, caută locurile cele mai potrivite pentru depunerea ouălor.
Ce arbori preferă gândacul sihastru?
Cercetătorii au inventariat peste 4.000 de arbori din zona studiată. Deși fagul este specia dominantă, gândacul sihastru a manifestat o preferință clară pentru gorun (Quercus petraea). Motivele nu sunt pe deplin elucidate, dar probabil că microclimatul din interiorul scorburii, compoziția lemnului în descompunere și alte interacțiuni ecologice specifice joacă un rol important.
Dincolo de specie, cercetătorii au identificat patru caracteristici esențiale ale unui arbore „ideal”: prezența unei scorburi cu lemn descompus, înălțimea mare, diametrul generos și o coroană sănătoasă, bine dezvoltată. Prezența scorburilor a crescut de aproximativ trei ori probabilitatea ca un arbore să fie ocupat de această specie.
Importanța studiului
România adăpostește unele dintre ultimele păduri virgine și cvasi virgine din Europa, iar Carpații reprezintă un refugiu esențial pentru numeroase specii amenințate. Studiul arată că populațiile de gândac sihastru din această regiune par să fie adaptate condițiilor mai calde și mai uscate, preferând microhabitate umbrite și răcoroase, spre deosebire de populațiile din nordul Europei, care utilizează mai frecvent arbori expuși la soare.
Mesajul pentru conservare este simplu și puternic: pădurile mature și arborii bătrâni cu scorburi trebuie protejați. O specie care se deplasează doar câteva sute de metri de-a lungul vieții nu își poate găsi cu ușurință un nou habitat atunci când cel vechi este distrus. Conservarea acestor arbori înseamnă, implicit, conservarea unei întregi comunități de organisme care depind de ei.
Materialul de față are la bază articolul Mirea, M.D., Miu, I.V., Popescu, V.D., Pindaru, L.C., Manolache, S., Chiriac, S. et al. (2026) Hermit beetle (Osmoderma barnabita) habitat selection and movementare shaped by tree microhabitat availability in EasternRomanian Carpathians. Insect Conservation and Diversity, 1–16. Articolul este disponibil aici.
Studiul a fost finanțat prin proiectul european LIFE ROsalia (LIFE19 NAT/RO/000023 2020–2026), dedicat conservării insectelor saproxilice din Carpați. Laurențiu Rozylowicz a beneficiat și de sprijinul acțiunii InsectAI COST (CA22129).
Materialul a fost realizat în cadrul proiectului PNRR Investiția I10 „Înființarea și susținerea financiară a unei rețele naționale de opt centre regionale de orientare în carieră ca parte a ERA TALENT PLATFORM” – SciResCareer – Centrul Regional de Orientare și Consiliere în Cariera de Cercetător – București–Ilfov – de la învățământul preuniversitar la cercetarea avansată. Contract de finanțare nr. 760032/23.05.2023. PNRR: Fonduri pentru o Românie modernă și reformată. Conținutul acestui material nu reprezintă în mod obligatoriu poziția oficială a Uniunii Europene sau a Guvernului României. PNRR. Finanțat de Uniunea Europeană – NextGenerationEU.
