Interviul pe care vi-l propunem astăzi o are ca invitat pe Dr. Andreea Niță, cercetător al Universității din București și beneficiară a unei burse Marie Curie în curs de implementare la Universitatea din Granada. Bursele Marie Curie sunt unele din cele mai importante finanțări individuale la nivel european, zeci de mii de cercetători concurând anual pentru a obține un astfel de grant.

Titlul proiectului: Netdeal – Streamlining Environmental Impact Assessment complex networks to integrate new EU environmental policies.

Coordonator: Dr. Andreea Niță.

Cum s-a născut proiectul tău? Este o continuare firească a tezei de doctorat sau a reprezentat o schimbare semnificativă a domeniului de cercetare? Proiectul NetDEAL s-a născut dintr-o preocupare constantă pentru modul în care procesele instituționale și procedurale structurează decizia publică în context european, în special în domenii caracterizate prin complexitate normativă și interdependență actorilor. În cercetările mele anterioare am analizat dinamica politicilor publice, procesele de legitimitate și construcția instituțională în cadrul Uniunii Europene, cu accent pe mecanismele prin care normele și procedurile influențează rezultatele politice. NetDEAL reprezintă o continuare firească a acestor preocupări, însă marchează totodată o extindere metodologică și tematică importantă, prin focalizarea asupra procedurilor de evaluare a impactului de mediu și asupra modului în care acestea funcționează ca rețele complexe de interacțiune între instituții, experți, autorități publice și actori privați. Proiectul pornește de la premisa că integrarea noilor politici de mediu ale Uniunii Europene, în special în contextul Pactului Verde European, nu poate fi înțeleasă exclusiv ca un proces normativ, ci trebuie analizată din perspectiva arhitecturii relaționale și a dinamicii rețelelor instituționale care susțin implementarea lor efectivă.

Care au fost criteriile în alegerea instituției gazdă? Un anumit cercetător sau laborator, ecosistemul de cercetare de acolo? Alegerea Universității din Granada din Spania ca si gazdă a fost rezultatul unei convergențe între interesele mele științifice și expertiza existentă în cadrul instituției gazdă în domeniul analizei politicilor publice, guvernanței de mediu și metodologiilor cantitative avansate, inclusiv analiza rețelelor. Am urmărit identificarea unui mediu academic care să ofere atât rigoare teoretică, cât și suport metodologic pentru dezvoltarea unui proiect interdisciplinar, aflat la intersecția dintre științe politice, administrare publică și studii de mediu. Colaborarea cu un coordonator cu experiență în cercetarea comparativă și în proiecte europene competitive a fost un criteriu esențial, la fel ca existența unui ecosistem instituțional care încurajează mobilitatea, colaborarea internațională și integrarea cercetătorilor în rețele științifice consolidate.

Programul MSCA pune mare preț pe colaborare. A contribuit bursa la dezvoltarea rețelei de contacte la nivel internațional? Bursa Marie Skłodowska-Curie a avut un impact major asupra consolidării rețelei mele internaționale de colaborare. Prin natura sa, programul stimulează mobilitatea și schimbul de expertiză între instituții și sisteme academice diferite, iar acest cadru a facilitat interacțiunea cu cercetători specializați în evaluarea impactului de mediu, guvernanță europeană și analiză de rețea din mai multe state membre. Participarea la conferințe internaționale, organizarea de ateliere de lucru și implicarea în dezbateri științifice privind implementarea noilor politici europene de mediu au contribuit la crearea unor punți durabile de colaborare. Această dimensiune relațională a proiectului este esențială, întrucât integrarea politicilor europene presupune în sine cooperare transnațională, iar cercetarea trebuie să reflecte această realitate.

Care sunt principalele rezultate obținute prin implementarea proiectului? În plan conceptual, am elaborat un cadru analitic care tratează procedura de evaluare a impactului de mediu ca o rețea complexă de interacțiuni instituționale, în care integrarea noilor politici europene depinde de densitatea, centralitatea și coerența relațiilor dintre actori. În plan empiric, am realizat analize comparative ale modului în care diferite jurisdicții integrează cerințele europene în procedurile de evaluare, identificând tipare recurente de coordonare și blocaje instituționale. Rezultatele au fost diseminate prin publicații științifice, prezentări la conferințe internaționale și prin activități de transfer de cunoaștere către comunități academice și profesionale (inclusiv International Association for Impact Assessment (IAIA) si IUCN) interesate de reforma reglementării de mediu.

Câteva rezultate preliminare concretizate in articole publicate:

• Nita, A., Fineran, S., Fisher, W., Zamorano, M., Rozylowicz, L. (2026). Climate change impact assessment: the state of the art. Impact Assessment and Project Appraisal, 1–12.
• Nita, A., Zamorano, M. (2026) NetDeal: Streamlining Environmental Impact Assessment complex networks to integrate new EU environmental policies. Research Ideas and Outcomes 12.
• Nita A., Zamorano M., Caro-González A.L., Rozylowicz L. (2025). Driving climate action: brokers as catalysts in EU policy networks. Applied Network Science, 10(1):41.
• Nita, A., Zamorano, M., Rozylowicz, L., 2025. Exploring legal frameworks for climate action: a network analysis of Green Deal, EU Directives, and environmental assessment indicators. Journal of Physics: Conference Series 3140, 162005.

Care sunt diferențele între modul în care se face cercetare în România și cel din țara gazdă? Experiența la University of Granada mi-a oferit ocazia de a observa un nivel ridicat de instituționalizare a sprijinului pentru cercetarea competitivă, în special în ceea ce privește infrastructura administrativă pentru granturi europene, accesul la baze de date și cultura colaborării interdisciplinare. În România, inclusiv în cadrul Universității din București și al centrelor de cercetare precum Centrul de Cercetare a Mediului și Efectuare a Studiilor de Impact (CCMESI), există o expertiză solidă și un potențial semnificativ, însă sistemul se confruntă adesea cu limitări structurale legate de finanțare și de predictibilitatea politicilor publice în domeniul cercetării. Diferența nu este una de capacitate intelectuală, ci mai degrabă de resurse și de integrare sistemică în rețele internaționale consolidate. Experiența MSCA contribuie tocmai la reducerea acestei distanțe prin transfer de bune practici și prin consolidarea colaborărilor instituționale.

Ce elemente de noutate aduce acest proiect față de nivelul de cunoaștere existent la nivel național sau internațional? Noutatea proiectului constă în abordarea evaluării impactului de mediu din perspectiva analizei rețelelor complexe și în corelarea acesteia cu procesul de integrare a noilor politici europene de mediu. Literatura de specialitate tratează adesea EIA fie ca un instrument tehnic, fie ca o procedură juridico-administrativă. NetDEAL propune o schimbare de paradigmă, conceptualizând EIA ca un spațiu relațional în care interacțiunile dintre actori determină capacitatea sistemului de a absorbi și implementa noile orientări normative europene. Această perspectivă permite identificarea punctelor critice din arhitectura instituțională și formularea unor recomandări bazate pe date pentru eficientizarea procesului decizional.

Una din componentele schemei de finanțare o reprezintă promovarea științei și a rezultatelor cercetării către publicul larg. Cum ai explica unui public nespecialist importanța proiectului tău?  Pentru un public nespecialist, aș explica proiectul spunând că atunci când se construiește o autostradă, o centrală energetică sau un parc industrial, există o procedură care analizează impactul asupra mediului. Această procedură implică numeroase instituții, experți și decidenți. Proiectul meu studiază modul în care aceste instituții colaborează și cum pot fi îmbunătățite relațiile dintre ele pentru ca noile reguli europene de protecție a mediului să fie aplicate mai eficient. În esență, cercetarea contribuie la luarea unor decizii mai bine fundamentate, mai transparente și mai coerente, cu efect direct asupra calității mediului și a vieții cetățenilor.

Care au fost principalele provocări/dificultăți resimțite în implementarea proiectului? Principalele provocări au fost legate de complexitatea metodologică a analizei rețelelor instituționale și de accesul la date comparabile între diferite jurisdicții. Integrarea perspectivelor interdisciplinare a presupus un efort susținut de armonizare conceptuală și metodologică. De asemenea, adaptarea la un nou mediu academic și gestionarea responsabilităților multiple, atât la instituția gazdă, cât și în relație cu activitatea mea la Universitatea din București, au necesitat o planificare riguroasă și o bună coordonare.

Ce recomandări ai face unui tânăr cercetător care plănuiește să aplice pentru o bursă Marie Curie? Aș recomanda formularea unui proiect cu o identitate teoretică clară și cu o relevanță europeană explicită. Este important ca propunerea să demonstreze nu doar originalitate științifică, ci și potențial de impact societal și instituțional. Alegerea unei instituții gazdă compatibile din punct de vedere științific și strategic este esențială, la fel ca articularea unui plan coerent de dezvoltare profesională. Bursa MSCA nu este doar un grant de cercetare, ci un cadru de formare avansată și de integrare în comunitatea științifică europeană.

Ce urmează după finalizarea proiectului? Cum veți continua cercetarea sau valorificarea rezultatelor obținute? Ce oportunități de dezvoltare a proiectului preconizați? După finalizarea proiectului, intenționez să continui dezvoltarea cadrului analitic propus prin extinderea cercetării către alte domenii de reglementare afectate de noile politici europene, precum tranziția energetică și adaptarea la schimbările climatice. De asemenea, voi valorifica rezultatele în activitatea didactică și de cercetare din cadrul Universității din București, consolidând o linie de cercetare dedicată guvernanței de mediu și analizei politicilor europene. În perspectivă, proiectul poate constitui baza pentru dezvoltarea unui consorțiu internațional în cadrul unor competiții Horizon Europe, orientat spre reformarea instrumentelor de reglementare în contextul transformărilor ecologice și instituționale actuale.

Dr. Andreea Niță – scurtă prezentare

Dr. Andreea Niță este cercetător Marie Skłodowska-Curie la University of Granada și cadru didactic afiliat Universității din București, implicată în activitatea CCMESI din cadrul UB. Activitatea sa științifică se concentrează asupra politicilor publice europene, guvernanței de mediu și analizei mecanismelor instituționale care structurează procesele decizionale în contexte de complexitate normativă și administrativă, cu un interes particular pentru conservarea biodiversității și guvernanța ariilor naturale protejate. În cercetările sale, tratează ariile protejate ca spații de interacțiune între niveluri multiple de guvernanță, analizând modul în care rețelele instituționale, capacitatea administrativă și designul procedural al instrumentelor de reglementare influențează implementarea politicilor europene de mediu, inclusiv în cadrul rețelei Natura 2000 și al strategiilor UE privind biodiversitatea.

Parcursul său academic include stagii și burse internaționale competitive, între care se numără o bursă Fulbright, care i-a oferit oportunitatea de a desfășura activități de cercetare și colaborare academică într-un mediu universitar din Statele Unite (Ohio State University), consolidând dimensiunea comparativă și internațională a preocupărilor sale științifice. De asemenea, a beneficiat de o bursă SCIEX (la Ecole Polytechnique Fédérale de Lausanne) care i-a permis să dezvolte colaborări de cercetare în spațiul elvețian și să aprofundeze analiza guvernanței de mediu și a politicilor de conservare într-un context instituțional diferit.

În plan profesional internațional, este implicată activ în rețele științifice globale, fiind membru al IUCN Commission on Ecosystem Management și desemnată Lead Focal Point for Eastern Europe pentru mandatul 2026–2029, contribuind la consolidarea expertizei regionale în domeniul managementului ecosistemelor și al politicilor de conservare. De asemenea, deține poziția de lead chair al secțiunii Climate Change în cadrul International Association for Impact Assessment din 2022, unde coordonează activități științifice și de policy dialogue privind integrarea schimbărilor climatice în procesele de evaluare a impactului și în arhitectura guvernanței de mediu.

De asemenea, Andreea Niță a publicat în reviste academice indexate internațional și a participat la proiecte și consorții europene dedicate politicilor de mediu, biodiversității și sustenabilității, contribuind la dezvoltarea dialogului interdisciplinar dintre științe politice, studii europene, politici de conservare și analiză instituțională comparată.