BIOMOVEFIX – proiect monitorizare specii sălbatice

monitorizare

Într-o societate în care „monitorizarea”, sub diverse forme este dezbătută pe toate canalele media și virtuale, atribuindu-se subiectului tot felul de conspirații și legende urbane, cercetătorii din domeniul conservării biodiversității nu puteau face notă discordantă. Ne referim, bineînțeles, la monitorizarea speciilor sălbatice, având scopul de a spori eficiența măsurilor de conservare.

Centrul de Cercetare a Mediului și Efectuarea Studiilor de Impact din cadrul Universității din București și firma de consultanță de mediu Multidimension S.R.L. implementează un proiect de cercetare cu scopul de a dezvolta o aplicație demonstrativă pentru utilizarea platformelor Argos în România și de a furniza instrumentele necesare pentru a crește acuratețea datelor furnizate. De asemenea  proiectul își propune fundamentarea științifică pe acest subiect și nu în ultimul rând, încurajarea actorilor privați locali de a se implica în monitorizarea vieții sălbatice.

Evoluția metodelor de monitorizare

Pentru a înțelege despre ce este vorba în proiectul sus amintit, vă propun să facem o scurtă trecere în revistă a modului în care monitorizarea vieții sălbatice a evoluat de-a lungul istoriei. Până în secolul al XIX-lea, principala metodă de monitorizare consta în capturarea individului și conservarea sa prin tehnici de taxidermie. Cu alte cuvinte, animalul era capturat, studiat iar în cele din urmă împăiat. Prin această „tehnică de conservare” s-a reușit declinul multor populații de animale, mulți conservationiști  ai vremurilor fiind și mari pasionați de vânătoare. Din secolul al XIX-lea apare pentru prima dată metoda etichetării, inițial la exemplarele de avifaună (păsări). Altfel spus, indivizii erau „etichetați” cu materiale textile de diferite culori, agățate de picior.

La începutul celul de-al Doilea Război Mondial, britanicii au observat că radarele antiaeriene erau perturbate de anumite specii de păsări de dimensiuni mai mari, biologii și conservaționiștii identificând o nouă tehnică de monitorizare. În anii 50 s-a dezvoltat telemetria acustică, urmată de telemetria VHF un deceniu mai târziu. În prezent, cele mai utilizate tehnici de monitorizare constau în montarea diverselor dispozitive pe indivizi. Acestea pot funcționa utilizând tehnologie GPS, radio telemetrie, sisteme Argos sau mai nou, microcipuri. Metodele de monitorizare sunt selectate în funcție de scopul monitorizării și nu în ultimul rând de dimensiunea indivizilor ai cărei specii vrem s-o monitorizăm.

BIOMOVEFIX – campanii de monitorizare cu Argos

monitorizareRevenind la proiectul BIOMOVEFIX, acesta utilizează terminale Argos de tip PTT pentru monitorizarea indivizilor. Acest tip de monitorizare este foarte util atunci când se are în vedere monitorizarea unor specii de mici dimensiuni, în special păsări. În cadrul proiectul s-au efectuat o serie de teste cu scopul de a identifica și corecta erorile apărute, iar pentru aceste teste s-au utilizat 5 terminale de tip PTT (foto dreapta), cântărind 23 g fiecare. Spre deosebire de dispozitivele GPS, care au nevoie de o sursă permanentă și puternică de energie pentru a transmite semnal, terminalele Argos nu au nevoie de energie permanentă, acestea fiind prevăzute cu baterii solare, care le asigură necesarul de energie.

Terminalele Argos transmit mesaje periodice (fercvența 401,650 MHz ± 30kHz), iar locația acestora este furnizată utilizând principiul efectului Doppler. Mai multe detalii de funcționare a sistemelor Argos găsiți pe site-ul companiei. Spre deosebire de tehnologiile GPS, care pot emite poziții pe o durată scurtă de timp, terminalele Argos pot emite și timp de un an de zile, în funcție de specia monitorizată. Terminalele PTT sunt mult mai fiabile, fiind hidro- și higro-rezistente și cu o anduranță ridicată la șocuri.

Monitorizare BicicletaTestele efectuate împreună cu echipa de la Multidimension s-au desfășurat în patru locații diferite din România (București, Porțile de Fier, Săveni-Ialomița, Sighișoara) și au presupus câte trei tipuri de teste pentru fiecare locație: test static, test la viteză redusă și test la viteză ridicată. Pentru efectuarea testelor, cele 5 platforme PTT erau montate pe un suport fix (pentru testele statice) sau erau preluate de câte un cercetător (pentru testele de viteză redusă și ridicată). Testele la viteză redusă au presupus parcurgerea unor distanțe prestabilite la o viteză medie de 5 km/h (mers normal), iar testele la viteză ridicată s-au realizat tot pe distanțe prestabilite la o viteză medie de 15 km/h, utilizându-se ca mijloc de deplasare bicicleta (foto stânga). Pe lângă terminalele Argos am folosit și un dispozitiv GPS pentru a putea compara datele GPS cu cele Argos si pentru a stabili gradul de eroare al locațiilor.

Testele s-au efectuat între lunile iulie și octombrie 2017, în prezent echipa proiectului lucrând la filtrarea datelor obținute. Filtrarea datelor este necesară deoarece terminalele Argos nu furnizează locații la fel de precise precum dispozitivele GPS. Diferențele dintre locațiile GPS și cele Argos sunt expuse pe site-ul CCMESI.

Avantaje monitorizare Argos

În încheiere trebuie menționat ca principalele avantaje ale utilizării tehnicilor Argos pentru monitorizarea speciilor sălbatice constau în faptul că acestea au dimenisuni și greutate redusă, făcând posibilă monitorizarea speciilor de mici dimensiuni (în special păsări), iar fiabiliatea acestora și nevoile reduse de energie permit monitorizarea pe termen lung a indivizilor. Pe de altă parte, monitorizarea cu ajutorul sistemelor Argos nu furnizează locații de înaltă precizie, eroarea de localizare fiind de minim 250 m conform companiei. Datele locaționale Argos sunt încadrate în 6 sau 7 clase de calitate, iar pentru o analiză obiectivă a acestora, datele trebuie filtrate utilizând o serie de metode specifice. Această filtrare reprezintă un obiectiv major al proiectului BIOMOVEFIX.

În ceea ce privește costurile unei astfel de monitorizări, trebuie spus că nu sunt dintre cele mai reduse. Terminalele achiziționate în cadrul proiectului au costat în jurul a 4500 $ fiecare, iar accesul la datele oferite de centrele Argos se plătesc și ele. Acesta este încă un argument pentru implicarea actorilor privați și colaborărilor în domeniul monitorizării vieții sălbatice.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *